Blogging-ul ca autoterapie
Un articol ap?rut în American Journal of Psychotherapy scris de Leon Tan, comenteaz? o anchet? realizat? de AOL în 2005 care raporta c? aproape 50% dintre cei care posteaz? pe logurile de pe internet (webloguri sau bloguri), le folosesc drept o form? de autoterapie.
M?i s? fie. Nu c? ar fi o noutate pentru neuronii mei, dar e o treab? s?-?i vezi ideile demonstrate statistic.
Motivarea mea de psiholog la aceast? constatare se leag? desigur de nevoia de exprimare a noastr?, a fiec?ruia. S? fim serio?i: ne bucur?m mult de comentariile pertinente ca r?spuns la cuget?rile noastre. Nevoie legitim?, împlinit? ?i pe blog, cu atât mai mult cu cât timpul acordat rela?iilor de profunzime s-a redus considerabil. În plus, notabil este c? timpul petrecut în rela?ii umane face-to-face este adesea substituit de telefon, chat de orice fel ?i alte mijloace asem?n?toare.
De curând auzeam la un curs discutat? c?utarea asidu? a genera?iei de ast?zi dup? confirmare social?, perspectiv? valabil? nu doar pentru genera?ia 2.0.
Prin urmare, uite a?a facem terapie cu noi în?ine: ne exprim?m „în public”, ne bucur?m de feed-back, ne este gâdilat „sim?ul social”, coment?m cotidianul din jurul nostru, „d?m afar?” cathartic ofurile, ironiz?m realitatea, ventil?m, ventil?m, ventil?m…